ORA SEXUALĂ

OMUL - BĂRBATUL ŞI FEMEIA - POSEDĂ SEX ŞI SEXUALITATE ÎNCĂ DE LA NAŞTERE, DAR NU ESTE EDUCAT LA TIMP ŞI CORECT, SĂ ŞTIE CUM SĂ FACĂ DRAGOSTE DE CALITATE ŞI SĂ PERPETUEZE MINUNATA SPECIE UMANĂ. ŞI ÎN ACEST DOMENIU NE TREBUIE O SOCIETATE INTELIGENTĂ, CAPABILĂ DE PERESTROIKA ŞI GLASTNOSTI (RECONSTRUCŢIE ŞI TRANSPARENŢĂ).
Savin BADEA

sâmbătă, 10 iulie 2010

DE LAPTE - OLTENIADA - DIVINA COMEDIE OLTENEASCĂ şi DECAMERONUL OLTENESC

DE LAPTE - OLTENIADA - DIVINA COMEDIE OLTENEASCĂ şi DECAMERONUL OLTENESC

DE LAPTE

191

Prelucrare după Marin SORESCU

1




Oare-aţi văzut pe cîmp o vrăjitoare? – I

Biet-Mitru, da! Şi ce-o fi auzit

Din vrăjile Ioncicăi!? Ea, călare, 3

2




Pe-un sul pentru ţesut, închipuit

Ca mătură, sta goală, despletită,

Prin iarba-n spic şi fînul necosit. 6

3




Cu păr ponegru, negru-corb, ispită,

Aşa, în vînt, cu sînii tari, pietroşi –

El, curios, văzînd-o Afrodită, 9

4




Ca omul sta, uimit de sîni, prin boji.

De ce să n-o asculte, să ia seama

Măcar o ţîră la doi ochi focoşi? 12 II

5




Şi îi sclipea părul ei negru, coama,

Şi îi sclipea pielea ei albă-nea!...

Zbura femeia goală – nici năframa, 15

6




Nici hala zbuciumată, neam pe ea! –

Prin fînul nalt şi iarba deasă-n floare,

Spunea doar nişte vorbe, cam aşa: 18

7




„- Ţîr de la vaca lu’ Ion Stan Mardare,

Ţîr de la Tăgărîla, a de cea,

Ţîr de la capra lu’ Tiuganu, care… 21

8




Ţîr de la iapa Rinii – prin smicea –

Ţîr de la Savu, Bîţu, Nu-ştiu-cine –

Ţîr de la toate lapte-n vaca mea!” 24

9




El asculta pitiş prin mărăcine: III

„ – Ce se tot ţîrîie, mă, fir-ar ea

A relelor!...” – iar cînd văzu mai bine: 27

10




Era Ioncica Moise – ea vrăjea! –

Îi da-nainte şi juca şi sîrba:

„ – Ţîr de la vaca aia…” – tot aşa. 30

11




„ – Ţîr – zice Mitru – şi din drîmba-strîmba!”

„ – Ţîr şi din drîmba, dacă vrei şi vrei,

Fir-ai împeliţat! Ce-mi ţii tu zîmbra?! 33

12




Ce caţi, nărodu dracu, prin costrei,

După femeie goală, despuiată?”

„ – Dar tu de ce aprinzi în om scîntei, 36

13




Ici, în poteca mea, dezbăierată?”

Muierea a fugit. Acas’, din pat,

Se scoală, dimineaţa, la privată, 39

14




Cum iese-n curte omul înfrînat.

Se pişă lapte… „ – Ptiu! A vrăjitoare,

Ce-am zis mă ţurui, că m-a fermecat!” 42

15




Se uită iar, mai dă o roată mare

Şi mai încearc-odat’, un firicel…

Ce mai, e lapte-lapte! O căldare! 45

16




A doua zi şi-a treia zi – la fel!

Se ia de gînduri. Fuge la Ioncica:

„ – Păi n-ai zis tu aşa, ca un mişel? 48

17




Aşa îţi trebuie! Să-ţi cari olica!”

Şi-apoi, rîzînd: „ – E bun să-ţi faci săpun!

Dar te blesteamă lumea: lu’ Florica, 51

18




Lu’ Lungu, lu’ Tiuganu… lor, te spun!

Că le-ai prădat tot-tot: vacă şi oaie,

Iapă şi capră, tot ce-aveau mai bun!... 54

19




Aşa-i că faci o zi de post?” „ – Aşa e!

Mă piş şi-o zi. Dar voi să mă dezlegi.

Cad şi-n genunchi, dezleagă-mă, Ioncioaie!” 57

20




„ – Nu te dezleg. Şi cînd ai să-nţelegi,

Muierile-or să te zburătăcească,

Că laşi copiii fără lapte, blegi!...” 60

21




„ – Iar eu te spun că umbli-n rostopască

Şi că faci farmece la vaci, să-i furi…”

„ – Poţi să mă spui şi n-or să-ţi mulţumească, 63

22




Că m-au văzut toţi goală, în călduri.”

Şi n-a vrut să-l dezlege asta, muică.

Pişa: ori gros, ori subţiat, copturi… 66 IV

23




Şi albăstrea. Da-n lapte praf, ţăţuică,

Ozîcă, depindea şi ce mînca.

De-abia mînca, abia mai bea o ţuică. 69

24




Că-i fermecat… e!, asta se vedea!

Părea că-i tras din spurcăciuni anume

Şi se strica ăl lapte, viermuia. 72

25




Sta-n bătătură lat, o mortăciune.

Pe Mitru scîrba îl prinsese rău.

Bolea, slăbea şi se-nmuia, cum spune. 75

26




Sau se-mpietrea! Sta falnic, popîndău!

Şi s-anrăit la suflet. Ca pădurea,

Ca parul împietrit, ăl biet flăcău! 78

27




„ – Hai la Ioncica!” – Ia de cot securea

Şi-i ia din drum pe Liu Constandin

Şi pe Sălcianu Nae – doi „aiurea”, 81

28




Doi cantauri, de băutură plini.

Noapte de noapte, pe la cîrciumioară,

Ca nişte colii, prin scaieţi şi spini… 84

29




Acum treceau spre casă, bunăoară,

Cu toţi copiii landră după ei.

Le zice Mitru: „ – Inapoi! La gară!” 87

30




„ – Nu ne dă drumul neam de neamul ei!”

(Cîrciumăreasa îi ştia de-ndată:

Nu le făcuse ea regim! – ehei! - 90

31




Nu-i mai primea – program – o zi, o dată…

„ – Haideţi cu mine!” Aia au rămas

La cîrciumă, sub umbră parfumată. 93

32




O strigă Mitru, cu putere-n glas,

Pe-acea cîrciumăreasă, o arzuică,

Zisă Budeanca, fată de pripas, 96

33




A lui Moş Şonea. Sta la ferestruică.

„ – Deschide, gagă, numai un minut,

Să-mi beau cinzeaca, plină-ochi cu ţuică. 99

34




Cînd a deschis femeia, la băut, V

Au dat năvală şi-ăia doi, berbecii.

„ – Lasă-i, Budeanco! Am să-ţi dau năut… 102

35




Fac cinste ţuica, ei să dea dovlecii.”

Băură tot, la blană! – Basamac,

Spirt stins cu apă, de-l de-l beau şi grecii, 105

36




Şi-l dau pe gît beţivii… Vin, de leac,

Nu era ioc, că n-avea cin’ l-aduce,

Taman din Drăgăşani, din ălalt veac. 108

37




Beau ţuică-basamac, o zeamă dulce…

Din cînd în cînd, Mitru ieşea pe-afar’

Şi se-ntorcea pămînt, cu ochii-n cruce. 111

38




„ – Da’ altă băutură n-ai la bar,

Mărie, Rie, Riţă, porumbiţă?”

Nu nimerea de-al dracu, de coţcar. 114

39




„ – Zeamă de varză... am.” „ – Dă, crîşmăriţă,

Şi adă la tot satul un urcior!”

Bea Mitru oala – iese-n poieniţă… 117

40




Şi oţărît se-ntoarce: „ – O omor!

Pe Dumnezeii ei, unde-i securea?” –

Aia s-a dat după tejghea, uşor. 120

41




Dar Mitru-i puse, cu gînd bun, aiurea,

Boldoaşca lui de galbeni. „ – Marş, flăcăi!” -

Să-i mai urnească la trecut pădurea. 123

42




„ – Pe unde, mă?” „ – Pe văi, la Nătărăi!

Hai la Ioncica. Vreau să mă dezlege!”

„ – De ce, mă?” „ – De-asta! Gagă, adă-mi, măi, 126

43




Şiştarul de muls vaca, să se-nchege…

Şi-ntoarce-te cu spatele o ţîr.”

Cel tolomac, ca un izvor în lege, 129

44




Că nu-i fu greu, de cît bău! Şi, ţîr!,

Li s-a părut sau n-au văzut prea bine.

Iar Mitru se-nvîrtea ca un ceacîr: 132

45




„ – De nu vrea nici acum dezleg, străine,

O ciozmăţesc, Vai!, o omor de tot!

Face de rîs comuna a ruşine, 135

46




Cu farmecele ei pe cal, un ciot!

Fir-ar a deavu, face la moşmoane

Şi mi le-aruncă mie peste bot, 138

47




În casa mea!?...” „ Nu chiar în cas’, ţărane.”

„ – E!, a făcut un farmec şi s-a prins

De-a apoiazma… N-o fi vrut, bălane.” 141

48




„ – Ce apoiazma, mă!, că fac întins,

De-amar de timp!... Şi n-a-ncetat calvarul!”

Beţivii-au rîs de el, de, într-adins!: 144

49




„Melic”, „Lapte de Cuc”, ei, na, „Mulgaru”,

Ba „Om de lapte”… l-au tot poreclit.

„ – Şi n-ai fost, mă, la ea, cu parul, 147

50




S-o miruieşti?” „ – Păi nu, că m-a vrăjit!

Ştii, precum dătorneşti un cîine

Fără stăpîn – aşa m-a dătornit.” 150

51




„ – Mai du-te-odat’! Şi nu lăsa pe mîine!”

„ – Păi de-aia luai securea, s-o lucrez.

Să vezi ce intru-n ea, ca-n miez de pîine! 153

52




Să vezi ce ţi-o lucrez! Aşa, în piez!

Ceşnica dracu! Şi-a găsit mîrlanul!”

„ – Păi, dacă vrei să merg şi eu, să vezi!” – 156

53




Se hotărăşte, bărbătos, Sălcianu:

„ – Eu nu vreau lapte, eu aş vrea rachiu!

De are-aşa putere, cu toptanul…” 159

54




„ – Păi tot rachiu faci tu, de cînd te ştiu!” –

Îl rîde Mitru-n toiul veseliei.

„ – Nu, vreau rachiu! Să fiu şi eu hangiu!” 162

55




Şi-au luat-o-n piept pe Calea Primăriei. VI

O strigă ei subt deal, pe Ududoi.

Ioncica-i auzi din capul viei 165

56




Dar nu vru să răspundă vistavoi.

„ – Fir-ai a dracu tu, de cotoşboaie,

Îţi frîng eu ţie, lasă!, un ţurloi, 168

57




Ca ălei de la deal.” Toţi trei, prin ploaie…

Cei doi, prin şanţuri, beţi, au adormit,

Fără să simtă pe subt ei puhoaie. 171

58




Şi vrăjitoarea, muta, n-a ieşit!

Mitru-ncepu s-o ia cu rugăminte,

După ce gardul i l-a văruit. 174

59




„ – Hai, fă, că-ţi cad cu rugă dinainte.

Cad în genunchi, destul m-ai pricopsit.”

Ioncica, pedepsindu-l, mai cuminte, 177

60




Îi zice: „ – Fir-ai anchilomănit!

Te-ai săturat să stai noaptea pe vale?

Mai umbli după vrăji? După iubit?” 180

61




„ – Păi, nu mai fac!” „ – Te-am dezlegat din foale!”

S-a dus acasă omul fericit!

Dar varianta cu frumoasa-n cale, 183 VII

62




Cu păr ponegru, negru, despletit,

Ce bîntuia prin fînul dat în floare,

Rău de deochi, necazuri din iubit, 186

63




Despre bruneta, dalba vrăjitoare,

Ştia Sălceanu ăl bătrîn un mit,

Care zicea c-o lună-a stat în soare 189

64




Gardul Ioncicăi alb şi covăsit… -

Nu pricepuse ce-i cu el şi-o noapte

I-a povestit chiar Mitru ce-a păţit. 192

65




Cum ajunsese el izvor de lapte. –

Iar eu, care-am citit snoava atent,

Eu judec întîmplarea după fapte: 195

66




Susţin că Mitru luase „armament”

Căci urmărind prin fînul atîtica

Pe vrăjitoarea goală, evident, 198

67




Că cea „vrăjită bine” fu Ioncica!



Savin BADEA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu