VORBA AIA

La 15 anisori,

Aveam o crestere aleasa.

In pension faceam furori,

Dar eram tare rusinoasa.

Si cand cu Nicusor vorbeam,

Mi-ardeau obrajii ca vapaia…

Tiu minte cat de mult roseam

Cand imi spunea de vorba aia.

Intr-o duminica, fiind cald

Si cum vazduhul sta sa fiarba,

M-am dus la garla sa ma scald

Si mi-am pus hainele pe iarba.

Dar Nicusor sta-n iarb` ascuns

Si ma privea cum faceam baia,

Mi-a fost rusine si am plans

Fiindca-mi vazuse vorba aia.

Prin Cismigiu, cu pas grabit,

De la pension mergeam spre casa

Si-un ofiter m-a urmarit,

Spunandu-mi dulce ca-s frumoasa.

M-am rusinat si-am spus “merci”

Si ca sa nu m-apuce ploaia,

M-am dus la el acasa si…

S-a intamplat, stii, vorba aia.

Desi sunt rusinoasa rau,

De toti baietii sunt curtata

Si-alearga-n urma mea mereu

Aproape Capitala toata.

Si-n timpul verii, deseori

Sunt la Constanta sau Mamaia,

Petrec din noapte pana-n zori

Ca mult imi place vorba aia.

Zadarnic, muritor sarman,

Vrei sa gasesti a vietii cheie!

Popescu scrie un roman

Fiindca iubeste o femeie.

Aseara chiar s-a-mpuscat Bebe,

Afland ca l-a-nselat Aglaia

Si toate astea pentru ce?

Ah, numai pentru vorba aia!…

Ion PRIBEAGU

SURSA: ZMENTA  http://www.zmenta.ro/2010/01/03/o-poezie-de-ion-pribeagu/