Ion CREANGĂ - POVESTEA PULEI sau POVESTEA POVEŞTILOR

1. SULTAN

1. SULTAN

POVESTEA POVEŞTILOR 1 (POVESTEA PULEI)

Prelucrare după povestea lui Ion CREANGĂ. (Varianta A)

(fragment; în curs de editare - caut editor, editură şi sponsori)

MOTTO: "Pula este stîlpul casei". (folclor)

Creangă ne istoriseşte

Domnul cum blagosloveşte.

Să vă spun acum povestea

Cum stă şi devine chestea.

1
Amu, cică, într-o seară, 5
Se plimbau sfătoşi prin ţară,
Domn Hristos şi Petrea Sfîntul.

Domnul Sfînt a luat cuvîntul:

" - Zii, măi Petre, una, alta...

Oare are peşte balta?..." 10
"- Ba, pardon, sînt prea destule,

Multe pizde. Nu sînt pule."

"- Eu gîndesc c-ar fi cu minte

Să le înmulţim, Prea Sfinte.

Ce-ar fi, bre, ca din alune?..." 15
"- Iasă mici şi nu sînt bune."

"- Linte, mazăre, fasule..."

"- Doamne, iartă, alea-s pule?"

"- Hai să punem usturoi, -

Or să crească pule noi." 20
"- Nu, că ălea sînt subţiri,

Cabanoşi şi trandafiri.""

- Ce vei pune, Sfinte Petre,

Bolovani, ciomege, pietre?"

"- Pune, Doamne, castraveţi, 25

Morcovi, dovlecei, ştiuleţi..."

"- Pe toţi dracii!, nu zici strîmb,

Le vom face din porumb!"

"- Pînă-atunci, însă mai va...

Să-ntrebăm pe careva." 30

Şi, zicînd aşa, taman,
Zăresc Sfinţii un ţăran,

Un sătean plin de nevoi,

Punînd nişte păpuşoi,

Pe o ţarină aridă, 35

Doar pietriş şi cărămidă.

(va urma)

Savin BADEA